[Cand rasare soarele avem sa ne aducem aminte de ei
Si avem sa-i jelim de asemeni,
Cand soarele asfinteste
Si cand ne vom trezii la bataia miezului noptii,
Avem sa-i simtim in jurul nostru
Si ne vom afla nemangaiati
De pierea lor..]
Sunt aici cu o misiune
Vocea celor care nu mai sunt de mult in aceasta dimensiune
Ce nu se face auzita-n emisiune
Decat atunci cand constat ca trebuie sa iau atitudine
Din prisma lor privegii razboaielor nu se lasa,
Si patrund prin unde muzicale-n masa
Scuturand de pe bocanci praful secolelor se-ntorc acum acasa,
Transmit parca din pamant prin intermediul acestui post marcand un gand plapand
A fost de mult purtat, parca plangand de-un vant
Semnale insistente fara stop nu-mi dau liniste deloc,
Intru-n joc devin pe loc mesager la mana unui invizibil ventriloc
Retras in inusle ale arhivelor de unde vocea lor strabate coridoarele timpurilor,
Si preseaza simtitor din interior,
Parca gata sa-mi sparga canelele timpanelor,
Ale mele cuvinte pot sa doara si-am ales aceasta forma verbala in prima faza
Transmit un important cominucat pentru tara
Din mijlocul maselor, ridic pumnul catre cer
Bantuit de spiritul clasicilor
Ratacit de pe acum c-un blestemat drum al oaselor
Castig altitudine sonor
Alimentat de-un motor ce are ca sursa principala
Cuvantul sau drept cel mai puternic reactor
Simtitor interpretez un rol
Te rog sa ma crezi cand iau totul in serios
Precum un actor sunt de fapt un erou
Captiv in lanturile indiferentei martirul independentei
Ca un necontenit evadarea sunt atatia ani sunt condamnat parca sa-mbratisez uitarea
Intristat am observat cum aceste contrau contact treptat in timp m-au ingenunchiat
Gardieni picatati in mucegai si rugina
Nu credeam ca v-a fii atat de greu sa mai prind deabea acum un strop de lumina
Activez stiinta, incercand doar sa-ti reanimez constiinta
Marcand momentul maxim de a-ti completa fiinta,
Ma ignori preferi sa arunc totul pe seama istoriei
Si ale sale numeroase orori
Risti sa asculti erori, atata timp cat este scrisa doar de invingatori nu vreau flori
Aprinde o lumanare, sa-mi gasesc drumu catre ai mei
Sa sparg portile purgatoriului si ma contopesc cu ei,
La un pas de tine, nu ma vezi
Cum ai de gand sa inveti sa creezi
Imbratisand absolutul
Cum sa-ti viitorul cand nu-ti cunosti trecutul?
V-ati uitat eroii si-n jur parca totul cedeaza
Pentru prea multi dintre ai mei prea putini mai conteaza
Sistemul asta exploateaza atat de tare, atat de mult, atat de bine
Si sfarsesc toti atat de lasi, atat de rai, mi-e atat de sila de tine!
Ai uitat cum luptam noi pui de lei
Copil ne imitai in jocul printre pomi si alei,
Desene din carti erau doar semnale si parti
Din imaginatia ta ce incepea sa-si contureze propriile harti,
Sunt picatat in alb si negru sonorul meu este neclar,
Ce sanse sa mai am acum in fata unui personaj virtual,
Incadrat bizar in decorul din jurul tau,
Pictat cu sudoare si sange din trupul meu,
Spalat de acest indiferent prezent nenorocit
Precum al universitatii zid,
Unde-n 89' un nou golan a scris,
"Calcati cu respect aici s-a murit"
Defapt noi am lasat peste tot trupuri si au trecut timpuri
N-a ramas acuma decat iarba campului sa ne mangaie pe chipuri,
Am raspuns la chemare!
Cand armele tale au fost singura modalitate de rezolvare,
Am ales sa ma intorc in tari in a patriei date,
Asta a fost pretul platit pentru libertate
Gesturile noastre toate
Au creat mii de asezari special marcate
Sa transmita mai departe fapte
Ce de acum zac conturate
Intr-un ocean infiinit de cruci albe
Formate precum un segment agatat de trecut
La poarta caruia te imtampina un soldan necunoscut,
Incadrat in tunuri batrane ce refuza acuma sa mai traga,
In acele destine captive ce nu au ochi sa le vada,
Ale calor pasi se opresc rar la chipul meu sculptat in piatra,
Ma contopesc acuma in franturi de orizont ce-n infiinit stagneaza,
Lacrimiile mele ingheata
Mi-e atat de voi, de viata!
Spulberate sub presiunea marsurilor de odinioara,
Fredonand soldatii mei mor iara,
Nu uitati ce-am facut pentru voi
Eroism neautorïzat pentru tara!
