Strofa I
Privesc viata printr-un ciob de sticla candva pierdut
Se reflecata amintiri din trecut
Observ cum se deruleaza ca un film intr-un cinematograf
Trairi si clipe acoprite de praf
Tot ce am facut ramane bun facut
Sau poate rau nu stiu, oricum tot ala sunt
Si asa o sa fiu...
Tot acel pusti pierdut de realitate
Un om fara vise e un om ce tinde spre moarte
Dar am avut si inca am vise
Desprinse dintr-o minte cu idei distinse
Ce vroia s-ascunda nervii cauzati de persoane calme
Acele persoane ce radeau la drame
Acele persoane numite dame
Acei tipi asa numiti rivali
Camuflati in pene
Refren
Privesc inmarmurit la filmul vietii
Ce ruleaza-n mintea mea satula de detentii
Cunosc peretii ei au vazut
Din fiecare inceput
Finalul intrerupt
E un obstacol, e mult mai mult
Daca muzica nu ma salva, nu era scut
Acum eram o tinta dar a trecut
Strofa II
Strang in palma amintirea, ciobul provoaca rana, nu cedez
Dar nu ma pierd cu firea, ma eliberez, sangerez
Imi reamintesc acum
Un om fara speranta e singur pe drum
Un om refugiat in versuri ce nu tac
Sunt eu...
Fac asta pentru c-asta am ales sa fac
De ceva timp caut o relaxare
Dar relaxarea pentru mine e munca incontinuare
Nu ma opresc pentru c-ar insemna
Sa obosesc mai rau, sa ascund muzica
Toate ce-au trecut or sa vina iar
Pentru ca toate se repeta, macar nu e-n zadar
Dar viata nu se-ntoarce macar lasa ceva
In spatele rimele se ascunde realitatea
Tu ia-o cum vrei, intelegi ce vrei
Nu depinde de mine, nu depinde de ei
Refren
Privesc inmarmurit la filmul vietii
Ce ruleaza-n mintea mea satula de detentii
Cunosc peretii ei au vazut
Din fiecare inceput
Finalul intrerupt
E un obstacol, e mult mai mult
Daca muzica nu ma salva, nu era scut
Acum eram o tïnta dar a trecut
