Criticii voi, cu flori desarte
Care roade n-ati adus
E usor a scrie versuri
Cand nimic nu ai de spus
Strofa I
Ganduri negre(negre) in nopri albe(albe) pe foi cenusii(cenusii)
Simple poeme, simple povete sau ample poezii
E usor sa scrii cand nimic nu ai de spus
Dar e greu a intelege un mesaj ascuns
Scufundat pana in gat, in lirica tenebroasa
Caut cunoasterea prin linistea trebuincioasa
Dar cu-i pasa..sunt singur..in universul versului
Pe aripile vantului in adancimea gandului
Cunoastere si grai, genii, critici, arta muta
Multa sudoare, truda, munca dar cine asculta
Doar o reduta pentru un secol agitat
Captat de un film mut si prea segmentat
Cultura in pustiu, pustiul spre infinit
Se va ajunge ca totul sa fie simplu mit
Nu mint, pe cuvant...cine e abil?
Cand multimea cauta un stil, tu esti inutil, spiritul ti-e umil
Liber a dezbate, liber a gandi
Liber a-nvatata, liber a fi cum vrei sa fi
Liber la nepasare, liber la greseli
Liber a te intrepta cand alti vor doar sa te-nseli
Refren
Tind...Tind sa cladesc o lirica, greu de atins
Sa fac din univers vers din poezie un abis
Mai potoleste-te domnule
Mai bine resemneaza-te
Poezia dumitale e un esec total
Domnule ce cauti printre noi
Nu vezi ca e de prisos
Strofa II
Accent pus pe simt, pe sentiment si gand
Stand la barfa cu viata am invatat zambind
Trecand obstacole minore am libertatea de-a alege
Oscilez in societate creator ce n-are lege
Insetat de arta, Nirvana ma hraneste
Noptile sunt albe, pasta se-nroseste
Pixu se goleste inspirat de pareri
Daca cunoasterea-i oferta trupeste sa i te oferi
Spiritual fi unic, prin simtul geniului pustiu
Cand ploaia spala starea ma refugiez sa scriu
Sunt viu pe veci, nemuritor prin versuri reci
Ce raman ca o amprenta in momente-n care treci
Zeci de critici ce n-au scris in carta sortii
Ce n-au inteligenta de a-si hranii nepotii
Citeste legea spiritul etern condamnat la viata
Pune in balanta versul iar din mesaj invata
Refren
Tind...Tind sa cladesc o lirica, greu de atins
Sa fac din univers vers din poezie un abis
Mai potoleste-te domule
Strofa III
Calit de curent, vorbesc de cultura
Si-au cladit dezbateri pe harababura
Avantati in aventura
Au stil de bordura
Asezati pe zgura
Incinsi de caldura,
Liberi in naturura
Critica arta pura
Fara ritm fara masura fara coloratura
Fara armura
Poarta-n inima fisura
De la o lovitura
Adica incultura
Rece ca o marmura cu o mine imatura
N-am cladit lirica asta sa pun stop cenzura
Dar e atata cultura cenzurata de ritmuri danso-clubice
Ce vor sa multiplice pareri turmice
Amice sunt rece si-n vers si-n caracter
Cand lumea e la fel de rece rapesc focul din cer
Cum nu vii tu, Þepeº doamne, ca punând mâna pe ei,
Sã-i împarþi în douã cete: în smintiþi ºi în miºei,
ªi în douã temniþi large cu de-a sila sã-i aduni,
Sã dai foc la puºcãrie ºi la casa de nebunï!
