Am scris si noi un cantec care nu se va da pe post
Poate n-avem curaj sau poate sunt eu prost
De aceea am facut niste versuri care sunt de umplutura
Si de o alta factura.
Primavara cand venea imi inflorea inima
Si pe campul cu flori adunam bujori
Cu grebla si lopata fugeam la arat
Si lucram, lucram, lucram pana pe-nserat.
Eram un om muncitor care tinea la viata
Pentru tara si popor eu ieseam in fata
Cand ma suiam pe combina si-mi dadeam basca pe spate
Eram atat de fericit ca uitam de toate.
Acum eu am crescut dar satul meu a ramas la fel
Tractoare, furci, utilaje, masini si furaje
Mariana s-a-nsurat, l-a luat pe altul de barbat
Si pentru ca sunt suparat m-apuc de sapat.
Cu sapa sap sa pasca vaca, cu sapa pe umar ma duc la sapat...
Au plecat multi feciori de la sat la oras
Fiindca nu le-a placut viata de randas
Pamantul s-a uscat pentru ca nu a fost lucrat
Iarba toata-a ofilit iar vaca a slabit.
Cine sapa groapa altuia cade singur in ea
Toata lumea stie ca la sat asta-i regula
S-au sapat intre ei, s-au ingropat intre ei si gata
Am ramas numai eu cu sapa.
Cu sapa sap sa pasca vaca, cu sapa pe umar ma duc la sapat...
Sa-mi traiesc viata mai departe n-are nici un rost
Mai bine m-apuc sa donez la organe din mine contra cost
Dar ce mai fac cu banii daca nu mai sunt viu, intai mor
Si de-abia dupa aia-mi iau sicriu
Satul meu a ramas pustiu si numai eu stiu ce durere ma apasa si nu ma lasa
Pietrele-au plecat a ramas doar sapa, am ramas si eu sa lucrez sï sa dau.
Cu sapa sap sa pasca vaca. cu sapa pe umar ma duc la sapat...
