Mult prea obosit
Ma simt legat si imi conturez pe fatza riduri timid
Culori mult prea intunecate pt a le privi
Le evit
Si tot incerc de parca n-am timp
Si tot ce fac este gresit
Ma las dus de val inchis in propria cusca
Prea multe alibiuri mi-am gasit
Si-acum din mine musca
Iar puterile se pierd rapid
Iar socurile vin si le primesc in plin
Si sunt prea mandru ca sa ma declar lovit
Incerc sa ma privesc cu alti ochi
Si ma imit
Gresesc, constientizez
Nu reusesc sa ma agit
Vad cum pierd teren
Astern ca paravan un zambet fals
Acoperit cu fond de ten
Asteptand parca acel tren pierdut
Dar sinele tac
Iar eu in liniste ascult
Totul in jurul meu sta
Iar eu sunt prea orb ca macar sa par uimit
Si nici speriat si nici motivat
Si nici nebun incat sa caut propriul drum
Si nici intreg sa plec fara sa las ceva in urma
Sunt doar static fara pic de riposta
Sleit
Iar in mine soarele apune
Ratacit
Sau citind pe buze
Cautand semne de afectiune
Indoielnic
Ajung sa nu mai cred in nimic
Singurantza in fatza mea dispare
Incercand s-o ating
As baga si mana-n foc
Doar ca sa scap de frig
Si as raspunde constiintei
Doar daca ar tacea un pic
Si as da orice doar ca sa ies din acest vis
Si m-am trezit...
Primul pas care trebuie facut
Ar fi sa rup toate foile
Si atunci totul s-ar duce
Pana si pe ganduri le-ar topi ploile
Dar sufletul nu se impaca si loveste cu fortza in torace
Si nelinistea infipta-n inima nicicand n-o sa-mi dea pace
Caci nu mai tace..
Ma simt in stare sa distrug intregi foi si ganduri
Stari transpuse in randuri
Sa construiesc din dezamagiri un munte
Si in acelasi timp sa descretzesc o frunte
Si ceva ma arde adanc in maruntaiele mele
Punandu-i suflet lui Atele
Caci sunt inconjurat de noroi
Pe care nu pot decat sa-l vars pe foi
Si stiu ca si tu si eu suntem singuri
Caci nu mai suntem amandoi
Si acum imi umplu ochii de ura
Si privirea mea in care totul frige
Si realitatea si mai tare
In sufletul meu coltii si-i infige
Ar vrea sa strige
Dar in glasul meu inca mai ninge
Si aburii de gheatza ce-mi ies pe nari
Ingheatza mari in timp ce-n mine
Oceane de tristetze sunt secatuite de cantari
Ce nu sunt auzite
As vrea sa scriu dar totul fuge
Iar din penitza iese sange
Caci acum scriu cuvantul plin de viatza
Care prin vene-mi curge
Si amintirile ce le-aveam zambind, vivind in minte dispar
De parca tot ce fac pierzanie-mi aduce
M-am agatat prea mult de un trecut inselator
Asa ca intr-un final o sa-i pun cruce
Caci nu-l mai simt pulsand in piept
Ci doar zacand inert
Doar amintirea ta ca sa-mi intoarca privirea
Incearca de bratz sa ma apuce...
Primul pas care trebuie facut
Ar fi sa rup toate foile
Si atunci totul s-ar duce
Pana si pe ganduri le-ar topi ploile
Dar sufletul nu se impaca si loveste cu fortza in torace
Si nelinistea infipta-n inima nicicand n-o sa-mi dea pace
Caci nu maï tace..
